This site uses javascript, some functionality and content is not working if javascript is disabled

Confortul acustic

Pentru asigurarea unui  grad ridicat de confort fizic şi psihic într-o clădire, este esenţială crearea unui  mediu cu acustică optimă.

Principalii factori care influenţează zgomotul în interiorul unei clădiri sunt sursele de zgomot din interior şi zgomotul din exterior. Principalele surse de zgomot în interiorul clădirilor sunt aparatele electronice (de ex. radio şi televizor); zgomotul din mediul exterior provine din transport, de la activitatea industrială şi de la activităţile umane. In marile oraşe principala influenţă asupra confortului acustic în interior o are zgomotul de afară – de aceea, mediul acustic şi confortul din interioare depind în mare parte de nivelul de zgomot din exterior. Un mediu acustic favorabil, ajută la menţinerea zgomotului la un nivel la care nu perturbă activitatea efectuată într-un spaţiu limitat.

Pentru asigurarea unui confort acustic interior într-o clădire de birouri sau spaţiu public, zgomotul produs de o conversaţie normală nu trebuie să producă perturbări  în desfăşurarea activităţii.

In încăperile pentru odihnă sau locuit, un mediu acustic favorabil este considerat mediul în care zgomotul nu deranjează somnul sau odihna.

Pentru a se asigura calităţi acustice favorabile încăperii, trebuie avuţi în vedere următorii factori: izolarea fonică, zgomotul creat de instalaţiile tehnice ale clădirii şi controlul vibraţiilor.

Acustica

Acustica este ştiinţa despre crearea, propagarea, transferul, reproducerea, receptarea, măsurarea sunetului care acţionează şi a fenomenului de auz.

Sunetul este un fenomen psihologic, provocat de un semnal acustic (fenomen fizic). O percepere psihoacustică a semnalului acustic, adică a sunetului, o reprezintă muzica, vorbirea sau zgomotul.

Muzica se compune din sunete armonice (repetabile); ea se schimbă în timp, ca nivel şi înălţime, aceste modificări desfăşurându-se însă, într-un mod armonic. O persoană cu ureche muzicală este capabilă să determine înălţimea (frecvenţa) unui sunet armonic.

Vorbirea se compune din sunete armonice (repetabile) şi neregulate. Vocalele sunt sunete armonice, iar consoanele sunete neregulate. Vocalele şi consoanele urmează unele după altele la intervale scurte de timp.